Sunt Superstitiile o Forma de Paranoia?


Aceasta este intrebarea pe care mi-am pus-o intr-o zi cand mi-am dat seama ca uneori facem anumite lucruri din simplul fapt ca asa suntem invatati. De exemplu, daca ai plecat de acasa in graba si ai uitat ceva important dupa care trebuie sa te intorci, faptul ca te intorci dupa acel obiect implica riscul de a avea ghinion toata ziua. Cunosti situatia, nu-i asa? Oamenii superstitiosi tind sa fie intotdeauna mult mai putin practici decat ceilalti. Acest lucru este explicabil si datorita faptului ca superstitia este in sine un lucru extrem de abstract care nu se bazeaza nicidecum pe vreo forma de rationament valid. Cunosc oameni care-si achizitioneaza alarma auto cu inchidere centralizata chiar daca au un garaj sau o curte si folosesc automobilul doar pentru a merge la serviciu unde beneficiaza de o parcare pazita in care exista camere de supraveghere. 


Din punctul meu de vedere, exista o linie extrem de subtire intre superstitie si paranoia. De fapt, sunt de parere ca superstitiile exista ca urmare a obsesiei de control pe care o avem majoritatea. Suntem constienti ca nu putem controla decat o mica parte din lucrurile care ni se intampla, dar incercam totusi sa punem ghinionul tot pe seama noastra atunci cand ni se intampla. Astfel, superstitia devine obiectul tuturor activitatilor noastre. O persoana superstitioasa va fi intotdeauna sigura ca i s-a stricat masina exact in ziua cutare doar din cauza ca s-a intamplat ca in acea zi sa-si uite bricheta norocoasa pe masa din bucatarie. In concluzie, putem spune ca superstitiile sunt o forma de paranoia care tinde sa se generalizeze pe masura ce oamenii inainteaza in varsta. De ce? Pentru ca inaintarea in varsta presupune, pe langa intelepciune si experienta, mult mai multe angoase si temeri pe care le acumulezi inevitabil in timp.

Chestionar Sentimental


Uneori stau si ma intreb ce-l face pe om sa devina suporterul unei echipe sau sa devina fanul infocat al unui jucator de fotbal. Care este momentul cheie care declanseaza in sufletul unui suporter, iubirea inflacarata pentru o anumita echipa sau simpatia pentru un anumit jucator sau antrenor. Pentru a afla cateva raspunsuri, propun astazi un mic chestionar sentimental. De la bun inceput va spun ca sunt un nostalgic dupa fotbalul jucat la mijlocul anilor '90. Imi amintesc perfect poarta de ''10 metri'' pe care a fost nevoit sa o apere Silviu Lung in Cehoslovacia, dar care era miza acelei partide nu imi amintesc. Am pe retina hora bucuriei de la Cardiff, dar din nou nu stiam pentru ce sar ai nostri in sus de bucurie la mijlocul terenului. Mai tarziu aveam sa aflu ca atunci ne-am calificat la World Cup '94. Astazi cand vad un jucator de nivelul lui Leo Messi castigator al Balonului de Aur de trei ori consecutiv ma apuca nostalgia. O spun cu mana pe inima, fara regrete fara rusine: Messi nu se va ridica niciodata la nivelul lui Michael Laudrup fotbalist, care niciodata nu a avut aceasta onoare. Sa nu mai vorbesc de Zinedine Zidane, Ronaldo sau Rivaldo. Pe Maradona nu l-am prins. Singura partida in care l-am vazut ''live'' pe butoiasul atomic a fost partida cu Nigeria de la World Cup '94. Daca vreti un jucator de nivelul lui Messi din acea periada, vi-l aduc la cunostinta pe David Ginola.