Statusuri de Tot Felul


Nu am inteles niciodata de ce oamenii isi pun pe Facebook tot felul de statusuri cu citate si filozofii de viata... Nu am inteles nici de ce sa imi pierd timpul pe tot felul de conturi numite chiar Statusuri, Statusuri aici sau Statusuri pentru orice situatie, sau chiar pe site-uri de statusuri. Pentru cine sa fac asta? Pentru prietenii din lista mea? Sunt oameni care simt nevoia sa spuna mereu cate ceva intelept, sa enunte mereu cate o filozofie, cate un gand mare, pentru ca asta ii face sa se simta bine, ii face sa para inteligenti fie in viata reala, fie pe Facebook. Cand este mult mai simplu intotdeauna sa traiesti tot ce ti se intampla la maximum si sa incerci sa fii cat mai bun intr-o situatie data, mai degraba decat sa incerci sa filozofezi. Nu totul in viata se traieste dupa reguli si nu pentru orice situatie este necesara o deviza. Dar cine posteaza statusuri cu filozofii de viata pe Facebook!


Statusuri de genul “Prefer sa fiu ultimul om, daca a fi om inseamna sa fii ca ceilalti” sau “Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri”- sunt tipicii utilizatori de Facebook pe care nu viata in sine ii intereseaza, ci mai degraba cum da viata lor in fata altora, cat anume lasa sa se vada, ce anume vor sa para si cum il percep ceilalti (adesea niste necunoscuti cu care nici macar nu se saluta pe strada). Pentru acestia s-au inventat acel gen de conturi cu statusuri la comanda, oranduite pe categorii. Esti trista si vrei sa o stie toata lumea, dar nu asa oricum, ii trebuie niste cuvinte mari - simplu, ai statusuri de despartire, te-au dezamagit prietenii si vrei sa-i lovesti elegant, ca doar stim cu totii ca morala doare mai tare ca palma, gasesti si statusuri despre prieteni si dezamagire. Pentru ca orice situatie de viata ai traversa, fii sigur ca cineva a mai trait-o naintea ta si si-a asternut trairea filozofica pe hartie.

Stilul lui Joseph de Maistre


Pentru stilul biblic, cel din Noul Testament fiind la fel de prezent ca si cel din Vechiul Testament in opera lui de Maistre, am putea cita urmatoarea fraza din cea de-a saptea convorbire din Serile de la Sankt-Petersburg, unde este vorba despre razboi si despre mistica sangelui: "intreg pamantul, imbibat intruna de sange, nu este decat un imens altar pe care tot ceea ce vietuieste trebuie sa fie sacrificat la nesfarsit, fara de masura, fara de oprire, pana cand raul se va fi stins, pana la moartea mortii". Insa diatribele cele mai viguroase ii sunt suscitate lui de Maistre de inamicii sai cei mai invederati, de exemplu de protestanti, precum in acest fragment care ne duce cu gandul la Bossuet: "marele dusman al Europei, care trebuie sugrumat prin toate mijloacele care nu sunt crime, ulcerul funest care se agata de toate suveranitatile si apoi le roade fara incetare, fiul orgoliului, tatal anarhiei, dizolvantul universal, este protestantismul". "Aceasta carte (a lui de Maistre) era ca un fulger pornit din Alpi pentru a arunca o lumina noua si sinistra asupra intregului orizont contra-revolutionar ai unei Europe aflate inca intr-o stare de totala stupoare. acest stil concentrat, nervos, lucid, cu fraze directe si robuste, nu avea in el nimic din moliciunea secolului 18, nici din tonul declamator al ultimelor carti franceze: el se nascuse si se calise in bataia vantului din Alpi; era neintinat, era tanar, era aspru si salbatic; nu avea in el niciun respect omenesc, simteai in el singuratatea; era un stil care-si improviza fondul si forma din aceeasi tasnire. acest om era un om nou printre copiii secolului".