Pentru stilul biblic, cel din Noul Testament fiind la fel de prezent ca si cel din Vechiul Testament in opera lui de Maistre, am putea cita urmatoarea fraza din cea de-a saptea convorbire din Serile de la Sankt-Petersburg, unde este vorba despre razboi si despre mistica sangelui: "intreg pamantul, imbibat intruna de sange, nu este decat un imens altar pe care tot ceea ce vietuieste trebuie sa fie sacrificat la nesfarsit, fara de masura, fara de oprire, pana cand raul se va fi stins, pana la moartea mortii". Insa diatribele cele mai viguroase ii sunt suscitate lui de Maistre de inamicii sai cei mai invederati, de exemplu de protestanti, precum in acest fragment care ne duce cu gandul la Bossuet: "marele dusman al Europei, care trebuie sugrumat prin toate mijloacele care nu sunt crime, ulcerul funest care se agata de toate suveranitatile si apoi le roade fara incetare, fiul orgoliului, tatal anarhiei, dizolvantul universal, este protestantismul". "Aceasta carte (a lui de Maistre) era ca un fulger pornit din Alpi pentru a arunca o lumina noua si sinistra asupra intregului orizont contra-revolutionar ai unei Europe aflate inca intr-o stare de totala stupoare. acest stil concentrat, nervos, lucid, cu fraze directe si robuste, nu avea in el nimic din moliciunea secolului 18, nici din tonul declamator al ultimelor carti franceze: el se nascuse si se calise in bataia vantului din Alpi; era neintinat, era tanar, era aspru si salbatic; nu avea in el niciun respect omenesc, simteai in el singuratatea; era un stil care-si improviza fondul si forma din aceeasi tasnire. acest om era un om nou printre copiii secolului".